încercui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCERCUÍ, încercuiesc, vb. IV.
Tranz. A strânge (ca) într-un cerc; a înconjura din toate părțile. ♦ A face, a trasa cercuri (în jurul a ceva). –
În + cerc +
suf. -ui.încercui (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNCERCUÍ vb. IV tr. A strânge ca într-un cerc; a înconjura din toate părțile; (
fig.) a împresura. [Pron.
-cu-i, p.i.
-iesc. / <
în- +
cerc, cf. fr.
encercler].
încercui (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNCERCUÍ vb. tr. a strânge ca într-un cerc; a înconjura din toate părțile; (fig.) a împresura. (după fr.
encercler)
încercui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încercuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. încercuiésc, imperf. 3
sg. încercuiá; conj. prez. 3
să încercuiáscă