încasator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCASATÓR, -OÁRE, încasatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care (deplasându-se pe teren) se ocupă cu primirea banilor datorați de public unei întreprinderi. ♦ (Ieșit din uz) Persoană care taxa călătorii unui autobuz, unui tramvai etc. –
Încasa +
suf. -tor.încasator (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNCASATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care încasează banii datorați de public unei întreprinderi. [<
încasa +
-tor].
încasator (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNCASATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care încasează banii datorați de public unei întreprinderi. (< încasa + -tor)
încasator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încasatór s. m.,
pl. încasatóri