încartirui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCARTIRUÍ, încartiruiesc, vb. IV.
Tranz. A stabili locuințele trupei și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate; a cartirui. –
În + cartirui.încartirui (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNCARTIRUÍ vb. IV. tr. A pregăti instalarea și a instala o unitate militară într-o localitate; a cartirui. [Pron.
-ru-i., p.i.
-iesc. / <
în- +
cartirui, cf. rus.
kvartirovati].
încartirui (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNCARTIRUÍ vb. tr. a pregăti instalarea unei unități militare într-un cantonament; a cartirui. (< în- + cartirui)
încartirui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încartiruí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. încartiruiésc, imperf. 3
sg. încartiruiá; conj. prez. 3
să încartiruiáscă