încadratură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCADRATÚRĂ, încadraturi, s. f. (
Livr.) Ramă. – Din
it. inquadratura.încadratură (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNCADRATÚRĂ s.f. (
Rar) Ramă, cadră. [Cf. it.
inquadratura].
încadratură (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNCADRATÚRĂ s. f. 1. (rar) ramă, cadră. 2. (cinem.) operație în selectarea și delimitarea în spațiu a zonei corespunzătoare unei imagini dintr-un film. (< it.
inquadratura)