încătușà - explicat in DEX

încătușa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNCĂTUȘÁ, încătușez, vb. I. Tranz. A pune cuiva cătușe; p. ext. a lega pe cineva cu lanțuri; a înlănțui. ♦ Fig. (Despre sentimente, preocupări) A pune stăpânire pe cineva, a-l lipsi de libertatea spirituală. – În + cătușă.

încătușa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
încătușá (a ~) vb., ind. prez. 3 încătușeáză, 1 pl. încătușắm; conj. prez. 3 să încătușéze; ger. încătușấnd

încătușà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
încătușà v. 1. a pune în câtuși; 2. fig. a ținea strâns.