încărunți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCĂRUNȚÍ, încărunțesc, vb. IV.
Intranz. (Despre păr) A începe să albească; a deveni cărunt; (despre persoane) a începe să albească la păr; a cărunți;
p. ext. a îmbătrâni. –
În + cărunt.încărunți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încărunțí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. încărunțésc, imperf. 3
sg. încărunțeá; conj. prez. 3
să încărunțeáscă