încăpui - explicat in DEX

încăpui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNCĂPUÍ, încăpuiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A obține, a-și procura ceva; a (se) căpui. 2. Tranz. A pune mâna pe cineva sau ceva; a prinde, a căpui. – În + căpui.

încăpui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
încăpuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încăpuiésc, imperf. 3 sg. încăpuiá; conj. prez. 3 să încăpuiáscă

încăpuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
încăpuì v. a improviza: am încăpuit eu singur o corabie. CAR. [V. căpuì].