încăpățâna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCĂPĂȚÂNÁ, încăpățânez, vb. I.
Refl. A stărui cu îndârjire într-o comportare voluntară, fără a ține seama de împrejurări; a se îndărătnici. ♦ (În sens favorabil) A se ambiționa într-o atitudine, pentru o idee etc. [
Var.: (
reg.)
încăpăținá vb. I] –
În + căpățână.încăpățâna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!încăpățâná (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
se încăpățâneázăîncăpățânà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încăpățânà v. a vrea cu încăpățânare.