încălca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCĂLCÁ, încálc, vb. I.
Tranz. A ocupa prin violență un teritoriu străin; a cotropi. ♦
Fig. A nu respecta o lege, a nesocoti un drept, o obligație etc. –
În + călca.încălca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încălcá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. încálc, 3
încálcăîncălcà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încălcà v.
1. a călca o țară, o moșie;
2. fig. a lua pe nedrept, a se întinde pe pământul altuia.