încăierătură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNCĂIERĂTÚRĂ s. f. (Rar) Încăierare. – Încăiera + suf. -ătură.
încăierătură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) încăierătúră (rar) s. f., g.-d. art. încăierătúrii