încârdui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCÂRDUÍ, încârduiesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A băga sau a intra în cârd cu cineva, a (se) întovărăși. – Din
în cârd +
suf. -ui.încârdui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încârduí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. încârduiésc, imperf. 3
sg. încârduiá; conj. prez. 3
să încârduiáscăîncârdui (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încârduí v. a se întovărăși (V.
ferchea-berchea). [Tras din
cârd].