încântător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCÂNTĂTÓR, -OÁRE, încântători, -oare, adj. Care încântă; atrăgător, fermecător. –
Încânta +
suf. -ător.încântător (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNCÂNTĂTÓR, – OÁRE adj. Care încântă; fermecător. [<
încânta +
-tor].
încântător (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNCÂNTĂTÓR, -OÁRE adj. care încântă; fermecător. (< încânta + -tor)
încântător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încântătór adj. m.,
pl. încântătóri; f. sg. și
pl. încântătoáreîncântător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încântător a. care încântă, care place mult.