încâlcitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNCÂLCITÚRĂ,încâlcituri, s. f. Încâlcire. – Încâlci + suf. -tură.
încâlcitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) încâlcitúră s. f., g.-d. art. încâlcitúrii; pl. încâlcitúri