înaripa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNARIPÁ, înaripez, vb. I.
Refl. A prinde aripi; a-și lua avânt; a întraripa. ♦
Tranz. (Poetic) A da avânt, a însufleți. –
În + aripi.înaripa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!înaripá (a ~) (î-na-/în-a-) vb.,
ind. prez. 3
înaripeázăînaripà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înaripà v.
1. a căpăta aripi:
calul se ’naripă BOL.;
2. fig. a se avânta:
atunci se ’naripeăzâ neîmpăcatu-mi dor AL.