înțoli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNȚOLÍ, înțolesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Fam.) A (se) îmbrăca în haine noi; a (se) îmbrăca bine, elegant;
fig. a parveni. –
În + țol.înțoli (Dicționar de argou al limbii române, 2007)înțoli, înțolesc v. r. 1. a se îmbrăca cu haine noi, a se îmbrăca elegant
2. (fig.) a parveni
înțoli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înțolí (a ~) (
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înțolésc, imperf. 3
sg. înțoleá; conj. prez. 3
să înțoleáscăînțolì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înțolì v. a (se) îmbrăca:
să se mai înțolească și ei ISP. [V.
țol].