înțepeni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNȚEPENÍ, înțepenesc, vb. IV.
1. Intranz. A deveni țeapăn, a nu-și mai putea mișca membrele, a rămâne imobil, rigid, inert; a încremeni, a înlemni.
2. Tranz. și
refl. A (se) prinde bine în ceva; a (se) fixa. ♦
Refl. Fig. A rămâne neclintit într-o hotărâre; a se încăpățâna.
3. Tranz. A face ca un obiect să nu mai aibă joc în locașul lui, a-l fixa, a-i asigura stabilitatea; a întări. –
În + țeapăn.înțepeni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înțepení (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înțepenésc, imperf. 3
sg. înțepeneá; conj. prez. 3
să înțepeneáscăînțepenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înțepenì v.
1. a (se) face țeapăn;
2. a înfige.