înțelepțește (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNȚELEPȚÉȘTE adv. În mod înțelept; cu judecată, cu chibzuială. –
Înțelept +
suf. -ește.înțelepțește (Dicționaru limbii românești, 1939)înțelepțéște adj. Ca înțelepțiĭ:
a trăi, a răspunde înțelepțește.înțelepțește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înțelepțéște (rar)
adv.