înțeleni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNȚELENÍ, înțelenesc, vb. IV.
1. Intranz. (Despre pământ, la
pers. 3) A se întări, a se preface în țelină (prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc.) ◊
Tranz. Soarele a înțelenit pământul. 2. Tranz. și
refl. A lăsa sau a sta în nemișcare, în inactivitate; a (se) înțepeni, a (se) fixa. ♦
Intranz. Fig. A rămâne nemișcat, împietrit; a încremeni. –
În + țelină.înțeleni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înțelení (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înțelenésc, imperf. 3
sg. înțeleneá; conj. prez. 3
să înțeleneáscăînțelenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înțelenì v.
1. a se face țelină:
pământul nelucrat înțelenește; 2. fig. a amorți:
înțelenirăm de frică; 3. a se înrădăcina:
ura și dușmănia se înțelenesc NEGR.