înțelegător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, înțelegători, -oare, adj. Care are înțelegere pentru situația cuiva;
p. ext. bun, mărinimos. –
Înțeleg (
prez. ind. al lui
înțelege) +
suf. -ător.înțelegător (Dicționaru limbii românești, 1939)înțelegătór, -oáre adj. Care înțelege, cuminte, raționabil, dócil, supus:
copil înțelegător.înțelegător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înțelegătór adj. m.,
pl. înțelegătóri; f. sg. și
pl. înțelegătoáreînțelegător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înțelegător a. care înțelege.