înțărcătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNȚĂRCĂTOÁRE, înțărcători, s. f. Loc de pășune, de obicei depărtat de stână, unde se țin mieii după înțărcare. –
Înțărca +
suf. -ătoare.înțărcătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)înțărcătoáre f., pl.
orĭ. Țarc de înțărcat meiĭ.
înțărcătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înțărcătoáre s. f.,
g.-d. art. înțărcătórii; pl. înțărcătóriînțărcătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înțărcătoare f. țarc de vite:
de pe la înțărcători am pierdut drumul CR.