înțărcà - explicat in DEX

înțărca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNȚĂRCÁ, înțárc, vb. I. 1. Tranz. A înceta alăptarea copiilor sau puilor de mamifere, a dezvăța de supt. ◊ Expr. L-a înțărcat dracul, se spune despre un om foarte șiret. 2. Intranz. (Despre mamifere) A pierde laptele, a nu mai avea lapte. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A dezobișnui, a dezvăța, a lipsi pe cineva de ceva. – În + țarc.

înțărca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înțărcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înțárc, 2 sg. înțárci, 3 înțárcă, 1 pl. înțărcắm; conj. prez. 3 să înțárce

înțărcà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înțărcà v. 1. a desvăța de țâță: a înțărca un miel, un copil; 2. fig. a lipsi, a priva de ceva; s’o mai înțărce cu petrecerile. [Metaforă luată din graiul ciobănesc: lit. a pune vitele în țarc spre a le despărți să nu mai sugă].