înștiința (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNȘTIINȚÁ, înștiințez, vb. I.
Tranz. A aduce la cunoștință; a da de știre, a anunța; a informa. ♦
Refl. (
Înv.) A lua cunoștință, a prinde de veste, a afla. –
În + știință.înștiința (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înștiințá (a ~) (-ști-in-) vb.,
ind. prez. 3
înștiințeázăînștiințà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înștiințà v. a face cunoscut, a da de știre, a anunța, a notifică. [V.
știință].