înșira (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNȘIRÁ, înșír, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) așeza în șir, a (se) alinia.
2. Tranz. A trece un fir prin mărgele, pentru a face un șirag; a face șirag. ◊
Expr. (
Refl.)
Înșiră-te (sau
înșir'te)
mărgărite, formulă prin care se arată că un basm continuă.
3. Refl. Fig. A se succeda, a se perinda.
4. Tranz. Fig. A expune, a povesti urmând un anumit șir de idei, de fapte etc.; a enumera. ◊
Expr. A înșira moși pe groși (sau
verzi și uscate) = a spune tot felul de lucruri fără importanță și fără o succesiune logică; a pălăvrăgi.
5. Tranz. A trece, rând pe rând, prin diferite locuri, situații etc.; a lua la rând, la șir. – Din
loc. adv. în șir.înșira (Dicționar de argou al limbii române, 2007)înșira, înșir v. t.(d. fotbaliști) a trece de mai mulți adversari, prin dribling, cu mingea la picior.
înșira (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înșirá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înșírăînșirà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înșirà v.
1. a (se) pune în șir, a alinia;
2. a înșira mărgele;
3. a înșira la mărgăritare, a spune la povești:
înșirând pe a stelei blândă rază EM.;
4. fig. a spune într’una:
a înșira la minciuni.