înșelător - explicat in DEX

înșelător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNȘELĂTÓR, -OÁRE, înșelători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care induce în eroare, care amăgește, iluzoriu, deluzoriu; care abuzează de buna-credință a cuiva; amăgitor. – Înșela + suf. -ător.

înșelător (Dicționaru limbii românești, 1939)
înșelătór, -oáre adj. și s. Care înșeală, care amăgește. Șarlatan. Seducător.

înșelător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înșelătór adj. m., pl. înșelătóri; f. sg. și pl. înșelătoáre

înșelător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înșelător a. și m. care înșală.