înăltuț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNĂLTÚȚ, -Ă,înăltuți, -e, adj. Diminutiv al lui înalt; înălticel, înăltișor. [Var.: (pop.) năltúț, -ă adj.] – Înalt + suf. -uț.
înăltuț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) înăltúț adj. m., pl. înăltúți; f. înăltúță, pl. înăltúțe