înăbuși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNĂBUȘÍ, înắbuș, vb. IV.
1. Refl. și
tranz. A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca.
2. Tranz. (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor; a năpădi.
3. Tranz. Fig. A potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale; a reprima. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde.
Și-a înăbușit un oftat. 4. Tranz. (în
expr.)
A înăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit. –
În + năbuși.înăbuși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înăbușí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înắbușă, imperf. 3
sg. înăbușeá; conj. prez. 3
să înắbușe