înăbușeală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNĂBUȘEÁLĂ,înăbușeli, s. f. Zăduf; p. ext. aer greu. – Înăbuși + suf. -eală.
înăbușeală(Dicționaru limbii românești, 1939) înăbușeálă și năbușeálă f., pl. elĭ. Asfixie, sufocare.
înăbușeală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) înăbușeálă s. f., g.-d. art. înăbușélii; pl. înăbușéli