împupi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A îmboboci; a înmuguri. –
În + pupi. Cf. scr. pupiti „a îmboboci”.
împupi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împupí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. împupésc, imperf. 3
sg. împupeá; conj. prez. 3
să împupeáscă