împungaci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPUNGÁCI, -CE, împungaci, -ce, adj. (
Reg., despre vite cornute) Împungător (
2). –
Împunge +
suf. -aci.împungaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împungáci (
reg.)
adj. m.,
pl. împungáci; f. sg. și
pl. împungáceîmpungacĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)împungácĭ, -ce adj., pl. tot așa. Care are obiceĭ să împungă:
boŭ împungacĭ.