împrumutător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPRUMUTĂTÓR, -OÁRE, împrumutători, -oare, s. m. și
f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. –
Împrumuta +
suf. -ător.împrumutător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împrumutătór s. m.,
pl. împrumutătóriîmprumutător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)împrumutător m. cel ce dă sau iea cu împrumut.