împrospăta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I.
1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire.
2. Tranz. și
refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. –
În + proaspăt.împrospăta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împrospătá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
împrospăteázăîmprospătà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)împrospătà v.
1. a face proaspăt, a reînnoi;
2. fig. a aduce din nou aminte.