împroșcătură - explicat in DEX

împroșcătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎMPROȘCĂTÚRĂ, împroșcături, s. f. 1. Împroșcare. 2. (Concr.) Urmă lăsată prin împroșcare; stropitură, pată. – Împroșca + suf. -ătură.

împroșcătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
împroșcătúră f., pl. ĭ. Rezultatu împroșcăriĭ, salvă, canonadă: împroșcăturile mitralierelor. Fig. Aruncăturĭ de vorbe urîte, mincĭunĭ, ocărĭ: împroșcăturile ziarelor.

împroșcătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
împroșcătúră s. f., g.-d. art. împroșcătúrii; pl. împroșcătúri

împroșcătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
împroșcătură f. rezultatul împroșcării, canonadă: împroșcaturile dușmanului.