împricina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I.
Refl. recipr. (
Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. –
În + pricină.împricina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!împriciná (a se ~) (
pop.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
se împricineáză