împovărător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPOVĂRĂTÓR, -OÁRE, împovărători, -oare, adj. Care împovărează; copleșitor. –
Împovăra +
suf. -ător.împovărător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împovărătór adj. m.,
pl. împovărătóri; f. sg. și
pl. împovărătoáre