împopoța(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎMPOPOȚÁ,împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec.
împopoța(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) împopoțá(a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză