împletitură - explicat in DEX

împletitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎMPLETITÚRĂ, împletituri, s. f. Fel de a împleti. ♦ (Concr.) Produs obținut prin împletire. – Împleti + suf. -tură.

împletitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
împletitúră f., pl. ĭ. Lucru împletit, ca cĭorapiĭ și alte articule de îmbrăcăminte, coșurile, pălăriile de paĭe ș. a. – Vechĭ pletitură. – Barbarizmu fr. tricoŭ orĭ tricotaj e inutil odată ce avem acest cuv.

împletitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
împletitúră s. f., g.-d. art. împletitúrii; pl. împletitúri

împletitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
împletitură f. rezultatul împletirii: 1. păr împletit; 2. înfășurare de fire: împletituri de bumbac, de mătase, de lemn.