împletitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPLETITÓR, -OÁRE, împletitori, -oare, s. m. și
f. Persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte. –
Împleti +
suf. -tor.împletitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împletitór s. m.,
pl. împletitóriîmpletitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)împletitor m. cel ce împletește.