împintena (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I.
Tranz. (Rar) A da pinteni calului. –
În + pinten.împintena (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împintená (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
împinteneáză