împila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPILÁ, împilez, vb. I.
Tranz. A asupri, a oprima. –
Et. nec.împila (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)împilá,
împiléz, vb. I (reg., înv.)
1. (despre iarbă) a călca în picioare.
2. (refl.) a nu se dezvolta, a se pipernici, a se chirci.
3. (despre fân) a îndesa, a presa.
4. (despre cal) a-l împiedica (prin legarea gâtului de un picior dinainte).
5. (fig.) a apăsa, a face să se apleca; a îndupleca.
6. a împovăra cu dări, a asupri, a oprima.
7. a combate, a disprețui.
8. (fig.) a biciui.
împila (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)împilá (împiléz, împilát), vb. –
1. A comprima, a presa, a zdrobi. –
2. A oprima, a asupri. –
Var. împili, încila, închila. Probabil din
lat. *
impillāre ‹
pilāre, cf. pil, piuă (Cihac, I, 119; Tiktin; Pușcariu,
RF, II, 66-71). După o părere mai puțin convingătoare, a lui Drăganu,
Dacor., VI, 286-91, de la
chilă ›
închila, cu modificare datorată hiperurbanismului. Pentru semantism,
cf. fr. fouler, ngr. πιλέω. –
Der. împilător, adj. (care oprimă).
împila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împilá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
împileázăîmpila (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)împilá v. a împovăra prea mult, a apăsa cu violență. [Lit. a bate sau călca în piuă: termen tehnic generalizat].