împietri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV.
1. Intranz. și
refl. A se preface în piatră. ♦
Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări.
2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦
Refl. și
tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. –
În + piatră.împietri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împietrí (a ~) (-pie-tri) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. împietrésc, imperf. 3
sg. împietreá; conj. prez. 3
să împietreáscăîmpietrì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)împietrì v.
1. a (se) schimba în piatră;
2. fig. a. se face tare ca piatra:
după suferiri multe inima se ’mpietrește GR. AL.