împiedicare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎMPIEDICÁRE,împiedicări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) împiedica și rezultatul ei. 2. (Înv. și reg.) Piedică, obstacol. [Var.: (reg.) împiedecáre s. f.] – V. împiedica.
împiedicare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) împiedicáre s. f., g.-d. art. împiedicắrii; pl. împiedicắri