împiedicător(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎMPIEDICĂTÓR, -OÁRE,împiedicători, -oare, adj. Care împiedică; fig. care încurcă. [Var.: (reg.) împiedecătór, -oáre adj.] – Împiedica + suf. -ător.
împiedicător(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) împiedicătór (rar) adj. m., pl. împiedicătóri; f. sg. și pl. împiedicătoáre