împeticat(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎMPETICÁT, -Ă,împeticați, -te, adj. (Rar) Cu petice; peticit2. – În + petic + suf. -at.
împeticat(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) împeticát (rar) adj. m., pl. împeticáți; f. împeticátă, pl. împeticáte