împelița (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPELIȚÁ, împelițez, vb. I.
Refl. (
Înv.) A se întrupa, a se încarna. [
Var.: (rar)
împielițá vb. I] –
În + peliță (=
pieliță).
împelița (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!împelițá (a se ~) (
înv.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
se împelițeázăîmpelițà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)împelițà v. a se incarna:
o să te impelițezi... în chip de om muritor CAR. [V.
pielițà].