împătimi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [
Var.:
împătimá vb. I] –
În + pătimi.împătimi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împătimí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. împătimésc, imperf. 3
sg. împătimeá; conj. prez. 3
să împătimeáscă