împărțitor - explicat in DEX

împărțitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎMPĂRȚITÓR, împărțitori, s. m. 1. (Înv.) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritmetică) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + suf. -tor.

împărțitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
împărțitór, -oáre adj. și s. Care împarte: împărțitor de scrisorĭ (factor). S. n., pl. oare. Aritm. Divizor, număru care-l împarte pe altu.

împărțitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
împărțitór s. m., pl. împărțitóri

împărțitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
împărțitor a. care împarte. ║ m. cel ce distribue: împărțitor de scrisori.