împărătiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPĂRĂTÍȚĂ, împărătițe, s. f. (
Pop.) Împărăteasă (tânără). ♦ Fată de împărat. –
Împărat +
suf. -iță.împărătiță (Dicționaru limbii românești, 1939)împărătíță, V.
împărăteasă.împărătiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împărătíță (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. împărătíței; pl. împărătíțe