împărătesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPĂRĂTÉSC, -EÁSCĂ, împărătești, adj. De împărat, care aparține împăratului sau împărătesei; imperial;
p. ext. măreț, maiestuos. –
Împărat +
suf. -esc.împărătesc (Dicționaru limbii românești, 1939)împărătésc, -eáscă adj. Imperial (de împărat orĭ de imperiŭ).
Sărbătorĭ împărăteștĭ, sărbătorĭ marĭ, principale (în calendaru creștinesc).
Ușile (saŭ
porțile)
împărăteștĭ, ușa principală, cu doŭă valve, în tîmpla bisericiĭ.
Galben împărătesc (saŭ ca s. m.
un împărătesc), galben austriac.
împărătesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împărătésc adj. m.,
f. împărăteáscă; pl. m. și
f. împărătéștiîmpărătesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Împărătesc v.
1. ce ține de un împărat sau de un imperiu;
2. fig. de căpetenie:
sărbători împărătești; ușă împărătească, ușa de mijloc a iconostasului prin care numai preoții și diaconii au drept să intre;
3. pop. foarte mare:
bețiv împărătesc. ║ m. galben austriac (cf. imperial):
să-mi dai 100 de împărătești PANN.