împărăteasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPĂRĂTEÁSĂ, împărătese, s. f. 1. Soție de împărat sau femeie care conduce un imperiu.
2. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui (
Bryonia alba). ♦ (
Reg.) Mutătoare (
Bryonia dioica). –
Împărat +
suf. -easă.împărăteasă (Dicționaru limbii românești, 1939)împărăteásă f., pl.
ese. Nevastă de împărat orĭ suverana unuĭ imperiŭ în care femeile aŭ drept să domnească. Mătrăgună (rar). Mutătoare, o plantă cucurbitacee veninoasă (
bryonia alba). – În est și
-tíță, pl.
e.împărăteasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împărăteásă s. f.,
g.-d. art. împărătései; pl. împărătéseîmpărăteasă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)împărăteasă f.
1. soția împăratului;
2. pop. regină;
3. principesă care guvernă un imperiu:
regina Angliei e împărăteasa Indiilor; 4. Bot. mătrăguna, considerata de popor ca
împărăteasă buruienilor; 5. unica femeiușcă într’un roiu de aibine.