împăna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I.
Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦
Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc.
2. (
Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. –
Lat. *
impinnare sau
în + pană.împăna (Dicționar de argou al limbii române, 2007)împăna, împănez v. t. (intl.) a lovi, a străpunge, a spinteca (
pe cineva) cu cuțitul.
împăna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împăná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
împăneázăîmpănà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)împănà v.
1. a străpunge carnea cu slănină;
2. fig. a străpunge:
să-l împăneze cu o săgeată în piept AL.;
3. a umplea din toate părțile;
a împănat lumea cu soli. [V.
pană, felie de slănină].